Primăvara și planul pentru RAID 2019

Zăpada târzie căzută pe final de iarna se topeste si lasă la iveală natura cruda a primăverii care se trezeste la viață.

Este vremea să ne gandim la expediția RAID a din acest an.

Am ales de ceva timp relieful impresionant al Greciei, cu insulele sale si plajele pustii mărginite de golfuri stâncoase.

Intenția pentru acest an era sa vedem Atena, sa vizităm Acropola pentru ca apoi să navigăm printre insulele Ciclade.

Toate acestea au rămas la nivel de proiect.

Grupul participant a decis că locul este prea îndepărtat si insulele Sporade merită încă un sezon pentru explorare.

Aflaserăm noi ca un apropiat pasionat de navigație are barca in zona Volosului si avea disponibilitate pentru echipajul RAID.

Vorbim, așadar, cu Seba si rezervam barca pentru final de lunii mai.

Pregătim apoi toate cele necesare la bord si organizam deplasărea.

Drumul spre Achilleio

Timpul trece cu repeziciune si iată-ne pe șoselele din Bulgaria in drum spre apele cristaline ale Marii Egee.

Parcurgem aproape 900 de kilometri si spre după-amiaza, într-o sâmbătă, parcam pe cheul portului din micul sat Achilleio, de unde urma sa ne îmbarcăm ziua următoare de dimineața.

Până atunci ne bucurăm de peisajul oferit de apusul soarelui si un păhăruț cu whisky.

După o masă gustoasă luata la una dintre tavernele din port căutăm pe malul opus o zona mai liniștită pentru a înnopta.

Apa este oglinda, vântul a cazut spre zero.

Admirăm luminile portului si simtim forfota de seara din cochetul sat-port.

Întâlnirea cu Haimanaua

Duminică dimineața.

Soarele ne scoate din culcușurile noastre.

Un vânticel slab încrețește suprafața marii.

Pregătim o cafea si rotim ochii in speranta zărirea HaimanauAlei, pentru ca asa se numeste frumoasa ambarcațiune Gib'sea 43.

Nu se vede, drept pentru care continuam distractia la uscat cu o pic de whisky in timp ce strângem totul in ordine si ne îndreptăm spre port.

În scurt timp apare si Seba la comanda bărcii sale si acostează.

Ne salutăm si schimbam câteva vorbe, apoi pana pune el barca in ordine de voiaj noi mai hoinarim prin apropiere.

Se rezolva repede putina curățenie la bord, plinul cu apa dulce si alte cele, apoi vine vremea sa mutam bagajele din masini in barca.

Terminăm si aceasta operatiune apoi pentru ca foamea începuse să-i încerce pe toata lumea mâncăm ceva specialitati marine la umbra unei salcii împreună cu Seba care ne si face o fotografie pentru amintire.

Cu pofta aranjate, răcoriți de câteva beri, urcăm la bord si ne pregătim pentru a da mola si a iesi in larg.

Alegem ajutati de Seba destinatia următoare in care urma sa petrecem noaptea si anume Kottes.

Pregătim eliberarea legăturii de mooring, eliberăm parâmele pupa, punem masina inainte si iată-ne plutind spre pasa de ieșire din port.

Vantul este destul de slab si nici direcția nu este favorabila asa ca lăsăm pilotul automat sa guverneze in timp ce noi ne relaxam povestind de una de alta.

Timpul trece si noi ocolim insula Trikeri in în al cărei port fuseserăm cu un an inainte, urmarind linia coastei continentale spre un golf liniștit unde începem a face manevrele de acostare cu pupa la cheu.

Finalizăm aceasta manevra in perfectă ordine si debarcăm intr-un loc superb.

Liniștea este definiția lui.

În afară de Haimanaua mai sunt acostate doar câteva bărci mici ale pescarilor localnici.

Pe faleză sta îngrijită tare o terasa in așteptarea clienților.

O să o incercam putin mai târziu, acum ne dorim sa facem cativa pasi in zona, pentru fotografii si relaxare.

Urcăm dealul din spate pe un drum asfaltat bucurând simțurile cu imaginea florei specifice.

Priveliștea de la înălțime a golfurilor aflate in aceste zone este de un pitoresc uluitor ce nu poate fi zugrăvit in cuvinte, ci poate doar sugerat cu ajutorul unor fotografii.

Soarele stă sa apuna iar in lumina asfințitului coborâm si noi spre barca.

Ne alegem un loc la o masă in taverna de langa apa si așteptăm câteva beri reci.

Si de aici privelistea este superbă.

Se poate servi masă fiind gatite produse proaspăt pescuite.

Garanție a acestui fapt sta o cusca legata langa barca noastra in care aștepta randul la bucatarie o uriașă caracatiță vie.

Am baut bere, am depănat amintiri, pana destul de târziu in noapte cand unul câte unul am cautat locul in cabină pentru somn.

Dimineață în golful liniștit

Dimineața ne întâmpină cu o vreme buna si pana s-a facut cafeaua am gasit potrivită o excursie in cealaltă directie a portului.

Aici, o cărare de pământ urca prîntr-o livada de măslini.

Cateva case, probabil locuințe sezoniere de vara, așteptau sa fie aerisite dupa iarna.

Parea totul încremenit.

Doar câteva capre cautau cu interes verdele naturii trezite la viață in primavara.

O ambarcațiune tradițională, construită din lemn stă legată elegant la un mooring in apropierea coastei.

Admirăm imaginea de poveste si facem câteva fotografii, apoi coborâm spre plaja pietroasa de la poalele pădurii.

Profitam de frumusetea locului si executam o baie relaxantă dupa care ne îndreptăm incet spre barca.

Adunăm tot echipajul, ne luăm la revedere de la acest loc si începem a executa manevrele specifice desprinderii de la cheu.

Iesim de la adăpostul golfului si găsind vânt bun începem rapid pregatirea pentru ridicarea velaturii.

Motorul tace, pilotul automat cel consumator de curent este pus la odihna, fiind inlocuit de piloții consumatori de bere.

Auzim acum doar zgomotul valurilor sparte de prova semeata a HaimanauAlei si fâșâitul vântului ce mângâie suprafața velelor intinse.

Admirăm siajul lasăt de barca bandată sub forța de tracțiune aplicata de mama natura.

Marinarii veseli la bord se bucura de soare in timp ce mai gustă ba o sărățică, ba o bere, fiecare cu gandul la ce vrea.

Ar fi bună o baie, dar vântul bun ne poarta bine spre insula Skopelos, asa ca lăsăm aceasta dorinta pentru mai târziu.

Alegem pentru acostare si punem cap compas spre portul din Neo Klima.

Asigurăm barca la cheu si pornim sa facem o vizită in zona.

Taverne mici si mari, mai ingrijite sau mai parasite, așteaptă ca sezonul de vara, ce este aproape, sa înceapă.

Gasim un magazin si realizăm cate o bere pe care o bem afără admirand portocali încăracti cu fructe si câteva barcute mici ce par a fi decorul perfect intre măslinii de vis-a-vis.

Peste tot sunt afișate oferte cu numere de telefon ale unor localnici care contra unei sume de bani pot face o plimbare in locurile unde s-au facut filmările cunoscutului musical Mamma Mia!.

Noi avem insa treaba noastra si continuam plimbarea pe plaja din apropierea portului inainte sa ne retragem pe puntea bărcii pentru o gustoasă cină preparata pe loc.

Am rămas in cockpit până seara târziu, privind de langa o bere micul sat si viață de seara a locuitorilor.

Un somn odihnitor pana dimineața a adus odihna atat de necesară.

Dimineata ne-a întâmpinăt cu o vreme însorită ce învăluia tabloul alcătuit de îmbinarea perfectă apa-munte-cer.

Am baut o cafea si am mai hoinărit putin prin imprejurimi, ocazie cu care am aprovizionat si cambuza bărcii cu ce mai era necesar.

Reîntorși, am stabilit următoarea destinatie.

Vom înconjura insula pentru a face o vizită celei mai importante asezari de aici, orașul Skopelos.

Vantul nu era cu noi in aceasta dimineața dar nu ne-am făcut probleme, punem pilotul automat la treaba si ne bucurăm de peisaj împinși de dieselul ce toarce sub scara salonului interior.

O vorbă, o bere si iată că apare si vântul. Ridicăm vele.

Valurile de siaj clipocesc din nou in jurul bărcii.

La bord atmosfera destinsă ne deconecteaza de la problemele pe care le-am lasăt acasa.

Pregătim o poza si ne gandim cum o sa o privim la bătrânețe.

Vantul nu este darnic astazi cu noi, slăbind in intensitate pana aproape de calm.

Profitam si noi de ocazie si alegem un golf unde sa ne putem bălăci sub soarele ce devenea arzător.

Ancora își gaseste un loc pe fundul nisipos la aproape cinci metri sub noi.

La vremea asta a anului in zona Sporadelor temperatura apei este exact cat sa te răcorească daca este necesar putin efort pentru acomodare termică la început.

Toată lumea se simte minunat si face tot ce vrea.

Pornim sa continuam traseul zilei cu motorul torcand sub soarele de primavara. Ajungem in Skopelos.

Un port mare adăpostit bine intr-un golf.

Digul de larg foarte lung găzduia multe veliere, mai mari sau mai mici.

Seba avea un loc favorit exact in capătul unui dig mic si facem o acostare cu babordul la cheu.

Asigurăm barca si suntem gata de plimbare.

Orașul forfoteste la ora amurgului.

O mulțime de terase par presarate de un uriaș la malul apei si isi îmbie potentialii clienti cu bunătăți de tot felul.

Nouă nu ne este gandul încă la mancare, astfel ca pașii ne poarta pe o strada la deal in inima așezării.

Case ingrijite, vegetație deosebita si o liniște care parca indica o viață a locuitorilor fără stres si griji ni se arata, desi credem ca au si ei fiecare problemele lor.

Gasim un mic magazin si realizăm cate o bere.

Drumul duce catre marginea superioara a orașului.

Alei înguste printre case asigura circulatia scuterelor cu care se deplașază cel mai des localnicii.

Admirăm privelistea portului de sus in lumina de apus, apoi coborâm in timp ce seara se lasă peste noi.

Spre baza muntelui intram in agitația vietii de seara.

Toate magazinele sunt deschise.

Le vizităm in tihnă deoarece nu ne grabim.

Suveniruri de tot felul cu motive tradiționale sau marinărești, ori purtand harta zonei se arata la tot pasul, Ne atrage atenția un magazin care are si atelier. Intram.

O doamna tinand in mana o pensula decoreaza manual farfurii de ceramică.

Pe rafturile din lemn stau așezate alte câteva lucrari care bineînțeles nu seamana intre ele fiind unicat.

O pisica tarcata ce pare ajutorul doamnei bea apa dintr-un recipient de pe masă.

Doamna se bucura de vizită si zâmbește.

Ne bucurăm si noi, salutăm si pornim mai departe.

Foamea incepuse cate putin sa ne impinga.

Ajunși la barca am pus masă si destul de devreme am intrat la cabine pentru somn.

Un soare blând ne-a trezit dupa orele de odihna.

Am mers pe cheul portului pentru înviorarea de dimineața in timp ce la bord se construia o cafea.

Admirand ambarcatiunile am gasit una cunoscuta un an inainte.

Am savurat apoi cafeaua intr-un decor specific, la uscat, langa ancore vechi si țevi de tun care poate au servit vreodată dată unor nave, sau nu.

Stabilim sa petrecem noaptea următoare la ancora.

Seba stie un loc numai bun pentru asa o desfatare si pornim spre insula Kyra Pânăgia.

Acolo Seba stie locul perfect pentru ce ne-am propus.

Vânt slab.

Exersăm cu vele, ajutam cu motorul si gasim un golf mărginit de stanci, asa cum ne place noua, ce ascunde o plaja pustie si salbatica.

Ancoram la aproximativ cincizeci de metri de aceasta, plutind pe o apa limpede precum cristalul.

Ne bălăcim in voie, vizităm plaja, experimentam măștile pentru scufundare din dotarea bărcii si realizăm câteva cadre subacvatice.

Ridicăm apoi ancora si pornim in lungul coastei acestei insule care ne dezvăluie peisaje de vis.

Avem senzatia ca suntem actori intr-un film de aventura cu pirați sângeroși.

La o vreme in capătul peticului de piatra impadurit se zareste un intrând si Seba schimbă direcția catre într-acolo.

Merg in prova pentru a veghea, pentru siguranță, asupra adâncimii, desi locul este cunoscut si nu sunt probleme.

Noapte la ancoră într-un golf sălbatic

Trecem pasajul de intrare si ni se dezvăluie apoi o deschidere a două lagune cu apa albastru-deschis ca de smarald, liniștite ca o oglindă.

Nici nu are cum sa fie altfel, deoarece locul este mărginit de munți înalți. Ancoram. Motorul tace.

Până mâine dimineața putem face orice vrem.

Punem bărcuța dinghy la apa, realizăm câteva beri reci si începem a vâsli spre mal.

Observăm la jumatatea drumului o micuță plaja cu nisip si câteva stanci.

Luam direcția pe aceasta si in scurt timp debarcăm.

Lăsăm copiii sa se bălăcească in voie sub privirile mamelor lor, iar noi pornim prin vegetatia uscata sa vedem pustiul.

Ținutul este departe de orice așezare omeneasca dar populat de capre sălbatice care salta sprintene prin relieful muntos.

Departe de apa, in ciuda faptului ca este doar sfârșit de mai soarele arde cu putere.

Transpirăm pana aproape de vârful pantei insa privelistea merită.

Răsplătim efortul cu câteva fotografii dupa care coborâm spre berile rămase la malul marii.

Toată echipa este dornica de baie încă, asa ca nu ne grabim.

Savurăm liniștea golfului si ne imaginăm diverse scenarii de filme in acest decor.

Lângă Haimanaua un catamaran imens cu echipaj bulgăresc incearca manevra de ancorare. Pare lipsit de experienta.

Ne uitam si noi o vreme pana se renunță la manevra si catamaranul ppic facand loc linistii.

Soarele este gata de apus si foamea incepe sa ciupeasca unele stomacele.

Vantul s-a întețit si el arătându-ne ca este timpul sa ne retragem la bordul bărcii pentru o seara petrecuta plutind la ancora.

Seara a fost superbă, vremea buna, berea rece si somnul dulce.

Doar Seba a avut ceva de furcă peste noapte cu un vant mai aprig ce a tot răsucit barca in jurul ancorei, dar totul a fost bine in final si dimineața Haimanauaua era la locul ei.

Am pregătit ceva pentru micul dejun si am ridicat ancora iesind in larg.

Ocolim insula prin est, apoi urmarim sudul spre Alonissos.

Hotărâm la îndemnul lui Seba care stie zona, sa acostam intr-un mic port unde in ciuda dificilei manevre frumusetea locului poate fi răsplată.

Săltând pe valuri sub razele soarelui, Haimanauaua primeste cu drag câțiva musafiri.

Delfinii și sosirea în Steni Vala

O familie de delfini se joaca in jurul ei.

Unul dintre acestia, mai tânăr, merge o vreme in paralel si spre încântarea copiilor face salturi acrobatice pentru a respira.

Vremea trece si zărim locul ales pentru aceasta seara.

Seba acostează cu precizie si dupa ce verifica adancimea debarcăm in foarte liniștitul sat Steni Vala.

Pe cheul portului sunt ca de obicei o mulțime de terase, asa ca începem cu o halbă plina cu bere rece.

Atmosfera liniștită ne indeamna spre o plimbare prin imprejurimi.

Seba stie un loc bun pentru luat masă in satul vecin Kalamakia.

Distanța este de aproximativ doi kilometri printr-un relief superb.

De la înălțimea drumului ni se arata o priveliște de ansamblu asupra golfului ce taie respirația prin frumusete.

Se arata o zona bine dezvoltata turistic dar sezonul nu este încă început ceea ce ne bucura desigur.

Ne distram cu câteva poze facute in oglinzile montate la intersectiile drumurilor destul de sinuoase pana ajungem in portul micului sat pescăresc si alegem o terasa care ne pare de cel mai mare încredere. Nu am greșit.

A mers la inima totul si cu pofta aranjate am pornit agale spre barca rămasă singura in așteptarea noastra.

Am incheiat seara tot pe o terasa, langa mare, in Steni Vala cu o bere rece in fata si povestind de prin călătorii, fiecare.

Vremea buna de dimineața a impus o mica întârziere a pornirii pentru o bălăceală a celor mai mici participanti.

Am profitat si noi de acest răgaz pentru a lua câteva imagini ale zonei de pe înălțimile din vecinătate.

Timpul trece repede si sunam adunarea.

Suntem toti la posturi, mola pupa si vinciul ancorei incepe a țăcăni ritmic recuperand lanțul.

Ancora se așază cuminte in suportul ei si masina este pusa inainte.

Părăsim insula Alonissos si ne bucurăm de marea calmă si vremea buna.

La bord este veselie mare, intreg echipajul arata destins.

Doar undeva ascuns este in fiecare dintre noi un mic of de mahnire ca ne aflam pe drum de întoarcere.

Vantul nu ne ajuta astazi si rămânem in grija motorului care zumzăie vesel sub punte si ne impinge saltand pe valuri mărișoare spre insula Skopelos pe care o ocolim si cu amintiri frumoase de cu un an inainte acostam in capătul digului marinei Loutraki.

Loutraki, Băile Romane și apusul

Pontonul la care am fost legați cu Izella un an inainte era acum privat.

O foarte mare firma de charter l-a luat sub administrare.

Unele dintre aspectele rele ale dezvoltarii turismului comercial.

Trecem peste aceste mici neajunsuri si debarcăm pe faleză liniștită a portului. Acest loc are un farmec aparte.

În jurul marinei sunt cele mai frumoase terase, in imediata apropiere sunt vestigii istorice importante ce merită o plimbare pentru vizită.

Ne relaxam in amurg vizitănd Băile Romane dupa care facem un tur al tavernelor pana in vestul insulei. Stiam de dată trecuta ca aici putem urmari un apus de un rar spectacol.

Admirăm așadar din nou cum soarele cade in mare printre stanci si alegem un loc pentru cină.

Alegerea foarte inspirata, mancarea foarte buna, servirea ireproșabilă si. ospătarul un veritabil pescar.

Cum povesteam noi despre o aventură pescărească, fără sa inteleaga limba, doar traducand gesturile, a cerut sa vada captura despre care istoriseam si i-am aratat.

Apoi râzând a scos telefonul sau si ne-a aratat capturi respectabile la pescuit marin cu lanseta din barca, Imaginile nu pot fi redate in poveste, sunt ceva ce nu am fi crezut ca poate fi real.

Ne bucurăm împreună, platim nota si pornim spre barca.

Incheiem seara cu un șpriț de vin in liniștea unei mari de un calm plat.

Am dormit bine pana dimineața cand intreg peisajul s-a animat brusc.

Feribotul Hellenic Seaways, un gigant de metal, a acostat la cheul ce acum parea infinit de mic.

Din pântecul sau ieseau motociclete, masini, nenumărate.

O armată de oameni debarcau tragand trolere cu bagaje, chiar si uriașe camioane frigorifice, totul contra cronometru.

Până sa ne dezmeticim, gigantul de fier se desprinde de mal facand sa para ca apa a dat in fiert in micuță marina.

Apoi liniștea reveni in parametrii ei normali.

Pornim si noi spre continent, imbiati de un vant bun ce ne umfla velele conforțabil.

In sudul insulei Skiathos vremea da sa se strice si pregătim echipamentul de ploaie.

La scurt timp câteva picături vin sa condimenteze aceasta ieșire a vechilor raidiști, dar ca sa nu strice voia buna se retrag rapid cu norii lor cu tot si lasă loc unui soare primitor.

Noi alegem sa petrecem ultima seara in portul Orei, aflat relativ aproape de capătul turei, Achilleio. Ajungem si acostam cu atentie.

Portul este slab protejat si cu un fund probabil tare, deoarece se ancorează dificil, dar Seba stie locul asa ca reușim bine manevra si repede suntem gata de plimbare. Este aglomerat, sunt multe bărci.

Pornim pe străzile satului admirand frumoase flori, culegem câteva portocale si in drum platim la căpitănia portului o mica taxa pentru cheiaj.

Este prima dată in Grecia cand platim o taxa de port, dar probabil ca totul are un început.

Pregătim cunostinta cu un motan ce poarta cu mandrie un medalion marinaresc.

Ne bucurăm reciproc, noi sa il mângâiem, el sa fie mangaiat si continuam pe cărarea de pe faleză in cautarea unei beri reci cu care sa ne desfatam in apusul ce se grabea sa se arate.

Iata un mic magazin ce face treaba sa fie ca si rezolvata.

Cele două beri dorite poposesc la noi si realizăm loc pe o banca cu gandul ca este ultima noapte din acest RAID in care putem bea o bere liniștiti cu fata la mulțimea de bărci ce stau cuminti fiecare la locul ei de acostare.

Ne retragem la barca si pregătim ceva de mancare in timp ce soarele dispare dupa munti.

Servim masă la bordul HaimanauAlei si mai bem cate o bere privind viață liniștită de seara a tinerilor localnici, dupa care ne retragem la somn.

Dimineata următoare aveam program de trezire dimineața devreme pentru a ajunge la timp la capătul ediției RAID 2019 fiind necesară si punerea in ordine a bărcii, curățenie, igienizare si altele de acest fel. Asa s-a si intamplat.

Dimineata foarte devreme, dupa o cafea rapida si dupa ce ne-am eliberat de lanțul unei ancore dată peste a noastra iată-ne in marș spre Achilleio.

Am ajuns la ora potrivită pe un vant alert si cu mici eforturi am acostat la muringul dedicat.

Traseul era incheiat, așadar am început activitățile de final menționate, dupa care am facut o ultimă fotografie memorabila.

O cină sub o salcie, o bere si apoi fuga la somn.

A doua zi dimineață ne aștepta lungul drum spre casa.

După o odihnă scurtă si o cafea încheiem acest RAID 2019 pe șoselele Bulgariei si dupa un parcurs fără probleme ajungem acasa la București obositi dar fericiți, cu noi amintiri in gând cu un bun prieten facut la bordul HaimanauAlei si cu gandul desigur la următoarele aventuri ce se vor arata in vara ce tocmai este la început.

Mulțumim skipperului Seba si ambarcatiunii Haimanaua pentru încă un RAID ce nu va fi uitat curand.