O excursie pentru deschiderea sezonului de plimbari 2017

Acum cativa ani, mai exact trei, impinsi de dor de balta si sprijiniti de vremea buna de primavara, am pornit sa cautam un loc bun de cazare in satul Dunavatul de Jos, aici fiind cel mai adanc loc unde se poate intra in Delta Dunarii cu masina. Am pandit un sfarsit de saptamana cu vreme buna, tup in masina si fuga spre balta.

Am gasit sa dormim la pensiunea Casa Dunavat, un loc ce s-a dovedit o foarte buna alegere.

Situata pe malul canalului satesc, pensiunea dispune de un delicat portulet cu ponton unde pot fi acostate ambarcatiuni mici de agrement. Am primit si noi o barca de la proprietarul pensiunii si am facut o scurta plimbare pe lacul Barcaz aflat in imediata apropiere. Ne-a placut mult acea excursie si in drum spre casa am stabilit sa deschidem sezonul nautic al fiecarui an cu o mica iesire la Dunavat. Asa ca iata cel de-al treilea an, 2017 ne indeamna sa tinem obiceiul si Nicu suna la Casa Dunavat pentru a face rezervarea conform celor stabilte.

Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din piata, zice un vechi proverb romanesc, pensiunea fiind intr-o ampla operatiune de renovare, asa ca rapid decidem ca a sosit momentul sa ne cunoastem cu proprietarul altui loc frumos cu care schimbasem cateva idei pe retelele de socializare si cu care intentionam oricum sa ne vedem langa o bere. Sunam deci la Pensiunea Casa Ivanov din Dunavatul de Jos si facem rezervarea tocmind si o barca pentru o plimbare pe canalele din vecinatate. Toate cele fiind aranjate punem in portbagaj cateva haine si motorul yamha de 4 cai putere si vineri dupa terminarea programului de lucru la serviciu pornim spre Dunavat. Autostrada trece usor pe sub rotile autoturismului cu care ne deplasam si Constanta se apropie cu repeziciune. Noi nu ne atingem de ea, astfel ca in apropiere schimbam A2 cu A4 care ne scoate in Ovidiu si de acolo urmam directia Tulcea. Undeva in drum traficul este blocat de un accident destul de grav la trecerea la nivel cu calea ferata asa ca suntem nevoiti sa facem un mic ocol prin localitatea Sinoe si ajungem la gazda noastra destul de tarziu in noapte dar nu atat cat sa deranjam si sa fim mustruluiti, speram noi.

Locul foarte placut, oamenii primitori, ne-au facut sa ne simtim bine din prima clipa si asa a fost pana la finalul sederii acolo.

Seara am petrecut-o langa un pahar cu vin planuind pentru urmatoarea zi un program interesant de plimbat cu barca.

Somnul ce a urmat a fost o desfatare, intr-un pat comod si o atmosefera incalzita de o soba cu lemne ce dadea din camera vecina prin perete chiar in pat.

Eu iubitor de caldura am fost incantat sa incerc senzatia de a dormi la propriu cu o soba-n pat. Dimineata sambetei ce a urmat ne-a adus vreme relativ buna cu nori dar fara ploaie, asa ca dupa un mic dejun sanatos si cinci zeci de grame de vodca am pornit sa pregatim barca pentru excursia pe canale.

Pensiunea dispune la capatul unei curti generoasa de un ponton amenajat sub forma unui mic port. Tocmisem cu gazda noastra sa ne dea o barca pe care sa montam motorasul nostru de patru cai avnd in vedere durata scurta a plimbarii programate, fapt care facea nejustificata tractarea uneia din barcile noastre de la Bucuresti. Am montat cu grija motorul pe barca de 5 metri primita, am pus la bord cite ceva din cele necesare pentru o zi pe apa, niciodata nereusind sa nu uitam cate un nimic si am pornit usor in mica noastra excursie. Iesim cu viteza redusa din cochetul portulet in canalul ce margineste satul Dunavatul de Jos, viram la stnga si defilam prin fata pontoanelor ce deservesc noile vile si pensiuni construite pana ajungem in dreptul luxosului hotel Egreta unde tinem canalul spre dreapta cu intentia de a iesi in canalul Lipoveni si apoi in canalul Dunavat, ceea ce si facem. Mersul incet al barcii ne da posibilitatea sa admiram natura, sa ne bucuram vazand cum se trezeste la viata primavara devreme.

Zumzaind in legea lui micutul motoras ne poarta pe canalul Dunavat unde vedem unul din milioanele de locuri frumoase din Delata Dunarii, care ne imbie sa facem o pauza.

Odata decisa acesta, executam manevra de acostare si in cateva secunde Nicu asigura barca folosind parama de la prova si putem pasi pe mal.

Ne bucuram de libertate in aceasta poienita si pentru relaxare exploram putin zona cu gandul ca locul arata foarte bine pentru o tabara de noapte, oferind conditii bune pentru acostare, teren favorabil pentru montat cortul si o cantitate mare de lemne uscate ce pot intretine un foc pana tarziu in noapte. Ceva mai incolo gasim resturile pamantesti ale unui animal ce si-a gasit sfarsitul exact in acest frumos peisaj deltaic. Ridicam usor craniul si observam configuratia ce ne indica faptul ca bietul animal sfarsit a fost un cal.

Ne gandim pe loc la posibilitaea de a avea un mic trofeu de la aceasta expeditie si luam cu noi respectivul craniu.

Urcam in barca si pornim usor la dealul canalului in directia bratului Sfantul Gheorghe.

Nu mult dupa ce depasim intersectia cu canalul Lipovenilor acostam pe malul drept pentru a ne mai bucura putin de natura pana la lasarea intunericului.

Am debarcat cu totii pe malul drept al canalului Dunavat, cel mai adanc punc unde se poate patrunde in Delta Dunarii cu masina fara a folosi bacul.

Acum, la aceasta vreme locul este pustiu dar peste putina vreme cand conditiile meteorologice se vor ameliora si perioada de prohibitie la pescuit impusa de autoritati va trece, aceste maluri vor fi intesate de pescari ce isi vor stabili taberele aici.

Colindam dupa bunul obicei si acest sector de mal observand pe de-o parte salbatica frumusete a naturii si pe alta agresiva actiune a omului care arata ca poate cara doar intr-un singur sens ambalajele si doar cand sunt pline, goale “fiind se pare prea grele” sa fie carate inapoi.

Gasim un mic monument funerar al domnului Gheorghe Constantin si ne gandim cum si-o fi gasit bietul om sfarsitul intr-un loc atat de frumos.

Probabil ca spiritul sau a urmat scrierile bisericesti “ intr-un loc cu verdeata, de unde a fugit toata durerea, intristarea si suspinarea” si a ales paradisul deltaic pentru odihna vesnica.

Odihneasca-se in pace.

Seara fiind aproape, ne desprindem de mal si pornim spre sat sa punem barca la ponton pentru a doua zi de plimbare ce urma, apoi sa dam ceva pe gat, stomacul cerandu-si drepturile dupa o zi plina.

Gazda noastra avea pregatita o cina ce s-a dovedit fi foarte buna. Am servit-o cu placere si apoi am plecat sa facem o vizita cu pasul prin sat sa vedem ce mai este nou, ce schimbari au mai intervenit de cand nu am mai fost prezenti. Ne-am retras mai apoi sa savuram un pahrel cu vin si am facut loc unui binemeritat si odihnitor somn. Duminica, dimineata ne in tampina cu o vreme ceva mai buna si imbie la plimbare asa ca dupa un necesar mic dejun rapid ne vedem iar in barca gata de explorat canalele din imprejurimi.

Iesim de aceasta data din locul de acostare al pensiunii spre dreapta, apoi dupa cativa metri viram stanga si intram in scurtul canal ce face legatura cu Lacul Barcaz. Lacul este de mici dimensiuni si are ca particularitate de frumusete numerosii plauri care se desprind de langa maluri si umbla purtati de vant pe intinsul de apa.

Navigam in linie drepta spre malul opus.

Acolo este un canal oarecum mascat de doi plauri destul de mari esuati chiar in gura canalului.

Ocolim usor si intram intr-un canal care ne va scoate in Lipovenilor cu intentia de a ne plimba putin pe acesta chiar si la vasle pentru divertisment.

Iesim asa cum am spus si viram dreapta pe canalul amintit mergand usor ca sa putem admira natura. Verdele crud in lumina soarelui da senzatia de trezire la viata. Maria probeaza o prastie noua tragand la intamplare spre maluri in timp ce noi ne relaxam total pana la cea mai adanca terminatiune nervoasa a corpului. Din cand in cand o gura de bere ostoieste setea la concurenta cu un suc de portocale. Peste cateva ore cineva trebuie sa urce la volan.

Dupa o vreme de mers si desfatat simturile, un canal se deschide in malul drept si ne atrage atentia:  Nicule, unde o duce mai canalul asta?  Nu stiu Capitane, raspunse Nicu.  Pai in cazul asta, hai sa vedem. Reduc putin turatia motorului s imping de eche, barca vireaza cuminte spre tribord si pune prova pe directia canlului.

Acesta ne arata imediat dupa intrare o bucla sub forma literei “S” pe care o depasim si iata deschis inzare un lung si frumos canal marginit de stuf pe ambele maluri. In trecere vegetatia uscata ne mangaie din cand in cand ceea ce da o senzatie speciala de salbaticie. In capatul canalului printre cativa plauri se arata un lac putin mai mare decat lacul Barcaz pe al carui mal opus se pot zari cateva coline inverzite.Admiram peisajul oferit din gura canalului, considerand inutila iesirea in lac si intoarcem ambarcatiunea pe dragutul canal ce asigura legatura intre lac si Canalul Lipovenilor.

Consultand harta aveam sa aflam putin mai tarziu ca tocmai vizitasem Lacul Soschi. Ajunsi din nou in canalul Lipovenilor continuam distractia cu putin vaslit. Mersul la vasle pe langa faptul ca ne confera conditie fizica, aduce aproape de noi linistea acestor locuri. Fosnetul padurii, clipocitul apei, cantecul cate unei pasari imbinate in cel mai fericit tablou de primavara, patrund in suflet si aduc acea senszatie de bine atat de placuta si necesara unei relaxari totale. Pe nesimtite orele se scurg si vedem aproape sfarsitul acestei sxcursii, asa ca pornim motorul si cautam pasa de intrare in canalusul ce ne va duce in Lacul Barcaz pentru ca mai apoi un pic, sa acostam in mica marina a pensiunii Casa Ivanov. Strangem bagajele, punem motorul in portbagajul masinii si dupa ce ne luam la revedere de la gazda noastra multumind pentru ospitlitatea foarte buna oferita, pornim spre Bucuresti cu gandul la sezonul ce avea sa vina si cum il vom umple cu plimbari in locuri frumoase, unele natural virgine oferite de mama natura si altele cosmetizate mai mult sau mai putin de mana omului.