Rampa de lansare a conceptului RAID Romania
Cu pasiunea ne nastem, traim si murim.
Daca in timpul vietii gasim resurse pentru a dezvolta pasiunea atunci ne putem bucura din plin de ce ne daruieste aceasta implinind vis dupa vis.
Noi si cand spun noi ma refer la intreaga echipa cu care ne vom cunoaste in cele ce urmeaza am reusit sa hranim pasiunea pentru ambarcatiuni si navigatie si sa infaptuim unul din frumoasele vise numit TABARA DE CREATIE care a stat la baza celui de-al doilea numit RAID ROMANIA.
Totul a pornit in anul 2010 cand ajutati de tehnologia moderna am reusit, cativa pasoinati, sa ne gasim pe un forum dedicat si sa dezbatem ideile fiecaruia.
Cum pasiunea pentru navigatie si ambarcatuini presupune aer liber, natura salbatica, nicidecum activitatea in casa in fata unui display si tastatura, la initiativa prietenului Peter Solyom am inceput organizarea taberei de creatie.
Peter detine o curte mare si o casa tradiotionala in Jurilovca si s-a oferit sa puna totul la dispozitie pentru a stabili tabara, loc pentru cort, loc pentru nevoile firesti si adapost de ploaie in cazul in care am fi fost deranjati de asa ceva.
In cadrul programului stabilit am avut ca obiective legarea de noi prietenii, consolidarea unei echipe care sa participe la iesiri in zonele frumoase care exista pe fasia litorala a Marii Negre de pe teritoriul Romaniei, dar si dezvoltarea abilitatilor la repararea ambarcatiunilor vechi si constructia de ambarcatiuni noi.
In vederea acestor realizari a fost propusa constructia unei barci traditionale care dupa ce va servi la dezvoltarea respectivelor abilitati constructive sa ramana ca nava scoala folosind la invatarea navigatiei sau la plimbari pe intinsurile apelor.
A fost demarata constructia acesteia in primavara devreme la Slobozia de catre Niculae Mihai, cunoscut de prieteni ca Nicu Homemade, care a realizat osatura si a montat filele de bordaj ajutat de cativa prieteni intre care, alaturi de profesorul Mircea Nistorescu un mare aport l-a adus regretatul nostru prieten Valentin Matracaru, el fiind rapit de pe aceasta lume putin timp mai tarziu de un stupid accident de masina.
Odihneste-te in pace Vali, prietenii tai te vor avea in gand tot timpul.
In primavara lui 2010, luna Mai fiind, am pornit catre Jurilovca sa il cautam pe Peter si frumoasa lui proprietate care urma sa ne gazduiasca timp de doua saptamani cat va dura TABARA DE CREATIE si distractia din jurul acesteia.
Jurilovca este un vechi sat pescaresc situat pe malul lacului Razim care datorita expansiunii turismului din ultima vreme s-a dezvoltat ajungand sa arate ca un mic orasel.
Este poarta de intrare spre Gura Portitei unde se poate ajunge din Jurilovca numai pe apa folosind numeroasele ambarcatiuni manuite de oamenii locului.
Despre amenajarea de la Gura Portitei o sa vorbim ceva mai incolo, in cursul Taberei de Creatie parte din participanti bucurandu-se sa ajunga si in acest frumos loc.
A sa cum ne sta noua bine, in prima seara dupa ce am pregatit cite ceva pentru foame ne-am ocupat si de sete pana tarziu in noapte, ajutati fiind de chitara lui Razvan Neagu, pentru prieteni Legendaru’ care a tinut atmosfera de huzur incinsa.
Odata introducerea facuta, in zilele urmatoare constructia ambarcatiunii scoala a continuat sub atenta supraveghere a lui Nicu Homemade imprimand linia dezvoltarii de noi constructii de barci in paralel cu reparatiile la lotca lui Paul, aceasta fiind o lotca traditionala de aproximativ 8 metri, proprietatea lui Paul Condrat.
Prietenul nostru Paul este localnic din Jurilovca, un pasionat al navigatiei traditionale cu lotca folosind vela numita parus.
Fiind profesor de istorie si iubitor al acesteia el a studiat atent traditiile vechi ale locuitorilor deltei litorale, obiceiurile acestora si activitatile care au tinut comunitatea in viata si au permis dezvoltarea ei.
De la Paul am invatat multe si cu siguranta mai avem de invatat, insa cel mai important dintre acestea este cu siguranta parusul si modul lui de folosire.
Dintre toti prietenii uniti in aceasta actiune cel mai fascinat a fost Aurelian Coca, roman de origine stabilit pe teritoriul Americii unde locuieste si in prezent, care a vrut neaparat sa facem un parus si sa echipam LOTCA scoala cu el, urmand sa exersam ceea ce stramosii locului au perfectionat ani la rand.
Acest parus este de fapt o vela poligonala neregulat care se sprijina pe o latura intr-un catarg de inaltime redusa si in coltul cel mai indepartat de o prajina foarte lunga la piciorul catargului, denumita ghionder.
Pentru catarg se presupune ca in trecut era folosita una dintre vasle care se afla tot timpul in barca si gheonderul care se afla de asemenea permanent la bord, el fiind o unealta folosita la propulsia lotcii cand apele putin adanci sau mai cu seama vegetatia deasa nu permitea propulsarea cu ajutotul vaslelor.
Controlul acestei vele se face cu doua sfori legate una de coltul de sus al gheonderului si una de coltul de jos al velei.
Dupa ce am stabilit cum trebuie facuta aceasta arborada si a fost desenata respectiv proiectata vela, a fost necesar un ajutor pentru a fi executata.
Acest ajutor a venit din partea prietenuilui Niculae Prepelita, pentru noi Lipan, care de profesie judecator fiind dar pasionat de croitorie s-a oferit sa execute vela cu pricina.
A iesit foarte bine, ii multumim si pe aceasta cale, purtandu-ne in repetate randuri pe Razim la expeditiile Raid care au urmat si pe Dunare la Turneul International al Dunarii, pana a fost furata de un om rau in zona sarbeasca a fluviului, la Kladovo.
O contributie importanta la constructiile realizate, dar mai cu seama la realizarea atmosferei de relaxare a avut prietenul Sorin Radu, el fiind stiut de mai toti cunoscutii drept Impaiatu’.
Fire deschisa si plin de voie buna, avand o buna cultura generala si un talent care ii permite mult el reuseste sa imprime oricarui grup la care se lipeste o doza de veselie si voie buna de care in totdeauna este mare nevoie.
Pentru ca firesc fiind nevoia sufleteasca ne impingea, a fost absolut obligatoriu sa ajungem la apa.
Am facut asta avand la noi un deosebit catamaran gonflabil Happycat pe care Aurelian il imprumutase de la unul dintre prietenii care nu au fost alaturi de noi pentru teste si pentru a intelege senzatiile date de o astfel de ambarcatiune.
S-a dovedit a fi un lucru superb, versatil, foarte usor de utilizat pe apa si bineinteles deosebit de usor de transportat sau depozitat, avand sa zicem, un singur cusur mic: pretul cam mare.
Am deplasat ambarcatiunile in zona capului Dolojman unde se afla o mica plaja pietroasa.
Aceasta plaja care ne-a servit pentru lansare este situata la poalele unei faleze de stanca pe care se gasesc ruinele vechii cetati Argamum.
Respectivele ruine au frumusetea lor si ele, insa vederea imprejurimilor de la inaltimea Capului Dolojman merita o vizita.
Mai multe nu o sa spunem, noi am fost si ne-a placut, va lasam sa mergeti si voi sa apreciati locul cu propriile simturi.
Apa lacului avea la acea vreme temperatura numai buna sa facem un inot de relaxare in timp ce am lansat la apa catamaranul si ambarcatuinea Black Sea confectionata din rasina epoxidica armata cu fibre de sticla, care purta mandra in ambele borduri numele Ada – Kaleh.
In timp ce catamaranul Happycat era armat de Impaiatu, Orafaz, Sandrin, Marian Bunea, Aurelian si alti citiva pasionati, la apa incepeau probele ambarcatiunii Cernica 1 construita de Legendaru acasa in propriul dormitor dupa niste planuri gasite in internet la care a adus cateva mici mdificari dupa stilul sau binecunoscut noua.
Aceasta mica ambarcatiune a fost realizata din trei componente majore: corpul navei inchegat din prefabricate traforate in placaj si incleiate cu rasina epoxidica bicomponent, flotorul ce reprezinta si elementul de flotabilitate ajutand la plutire fiind reprezentat de o camera de tractor si arborada executata cu maiestrie dintr-o foaie de cort vechi ce culisa pe catargul de lemn purtata de cateva inele de asemenea din lemn, piese provenite de la raionul de draperii al unui magazin de specialitate.
Pentru guvernare avea prevazuta o carma din placaj actionata de o mica eche.
Sub greutatea Legendarului micuta nava a avut prima data o tendinta de a se scufunda apoi s-a rasturnat direct trimitand pe infaptuitorul sau direct in adancuri.
A fost apoi randul lui Orafaz sa testeze calitatile nautice ale acesteia, el fiind mai robust a reusit sa pluteasca dovedind tuturor ce ambarcatune minunata este Cernica 1, pentru distractie binenteles, nu pentru navigatie.
Apoi simturile au fost desfatate cu navigatie pe lacul Golovita si Razim.
Aceste doua lacuri ce fac parte din complexul lagunar Razim – Sinoe se despart printr-o stramtoare aflata in zona Capului Dolojman si insula Bisericuta, aceasta fiind aflata spre malul marii.
Insula este rezervatie naturala strict protejata fiind locul unde o serie de specii importante de pasari isi au cuibul si clocesc ouale in procesul de inmultire care asigura perpetuarea speciilor, una dintre cele mai interesante fiind califarul.
Desi este asa cum am spus o zona in care nu se poate intra, in anul 2003 au fost demarate o serie de studii arheologice care au scos in evidenta existenta in vechi timpuri a unor civilizatii de origine greaca, romana si medievala.
Acum in liniste palcuri de pelicani traiesc in zona acestei insule, asigurand o frumusete rara a locului.
Dupa o frumoasa plimbare pe intinsul celor doua lacuri ajutati de un vanticel numai bun si calmul relativ al apei, adica o vreme numai buna pentru navigatie, toata lumea s-a retras la baza din curtea lui Peter unde am facut la ceaunul de fonta un foarte gustos gulas care a fost insotit de un vin de Cotnari.
Cei care au vrut sa simta adevaratul spirit al zonei au putut savura cateva scrumbii facute la jar.
Dupa ce burtile au fost puse in ordine toata lumea prezenta a facut planuri si a schimbat idei pana la ceas tarziu de seara.
S-a baut cate un vin, s-a cantat, atmosfera de veselie si prietenie fiind foarte gustata de toti cei prezenti.
Intr-una din zilele urmatoare am pornit spre Gura Portitei peste lacul Golovita pe o vreme excelenta, vantul batea usor cat sa duca Happycat-ul lin peste intinderea de apa usor valurita si sa permita o relaxare totala a echipajului de pe Ada-Kaleh.
Acesta este o ambarcatiune deschisa lunga de aproximativ 5 metri, constructie romaneasca foarte potrivita pentru plimbari pe ape interioare si lacuri litorale.
Barca noastra a fost propulsata de un motor Suzuki de 15 cai putere si alternativ de o pereche de vasle.
Am fost foarte multumiti de calitatile nautice ale acesteia.
Distanta de aproximativ 12 kilometri din micutul port Jurilovca, acum renovat cu fonduri europene prin grija primariei, pina la Gura Portitei a fost parcursa fara graba explorand zonele pusti ale malului unde am fotografiat cuiburile de cormorani.
Acestea pot fi usor de recunoscut dupa salciile uscate care par a fi trecut printr-un incendiu, rod al excrementelor acestor pasari, excremente care fiind toxice produc uscarea arborelui in care ele isi stabilesc locul.
Navigand alene si incantand spiritul cu aceste peisaje si trairi am cautat intrarea in complexul Eden care se afla construit in zona Gura Portitei, aceasta facandu-se printr-un scurt canal marginit de stuf.
Amenajarea turistica a fost construita pe ingusta fasie de uscat ce desparte Marea Neagra de apele dulci ale Dunarii in locul unde in trecut exista o intrare care facea ca marile lacuri ale fostei lagune Razim – Sinoe sa comunice cu marea.
Aceasta portita a fost inchisa artificial in anii ’70 in cadrul programului de sistematizare a Deltei Dunarii si limanelor initiat de Grigore Antipa, astefel in acest loc rezultand o mica plaja linga un golfulet marginit de doua diguri construite din stabilopozi, un loc unde petrecerea unei vacante poate fi asemenea unui vis frumos.
Ne-am racorit cu cateva beri reci de la terasa complexului si am vizitat un bun prieten poreclit Musca pe numelui Vali care desi a fost cu noi la Jurilovca sambata si duminica acum era in timpul serviciului, el operand gratarul restaurantului cu o maiestrie care ii face pe multi bucatari sa paleasca de invidie.
In restul timpului saptamanii in paralel cu continuarea constructiei la lotca scoala a fost inceput lucrul la skiff-ul norvegian al carui detinator este Peter, intentia fiind sa il dam la apa pentru o plimbare week-endul urmator.
Aceasta barca este restaurata de proprietar fiind o constructie pe coaste de lemn din file de bordaj de scandura acoperite cu rasina epoxidica armata cu fibra de sticla, apoi vopsita pentru protectia la radiatia ultravioleta emisa de soare.
Respectiva ambarcatiune este echipata cu un motor diesel monocilindric, fabricatie chinezeasca, scula care s-a dovedit economica prezentand un consum bun dar fiind cam zgomotoasa afectand astfel confortul unei plimbari linistite pe apa care sa aduca relaxarea atat de dorita de noi toti.
Dupa ce a fost dat la apa skiff-ul cu echipaj constituit ad-hoc a pornit impreuna cu Ada-Kaleh la plimbare in cautarea intrarii in Canalul Dunavat.
Deoarece eram cu totii pentru prima data in acele locuri si avand cunostinta despre digurile submerse aflate la intrarea in canalele Dranov si Dunavat si dat fiind ca barcile au pescaj diferit, Ada – Kalek beneficiind atat de avantajul pescajului mai redus cat si de propulsia lenta si usor controlabila din vasle am adoptat strategia de a trimite aceasta ambarcatiune in recunoastere inainte fiind urmata de skiff.
Am gasit canalul Dranov si am intrat putin pe el sa il vedem dupa ce am facut botezul amandoi lovind usor digul submers gresind copilareste.
Eu cu Ada – Kaleh fiind mai departe am vazut skiff-ul intrand in canal si l-am urmat cu motorul in relanti gandind ca daca el a trecut eu cu pescajul mai mic nu voi avea probleme, gandire care s-a dovedit a fi gresita pentru ca de la distanta nu am observat ca Peter sarise zdravan peste dig.
Din fericire nu am produs avarii grave la niciuna din ambarcatiuni si dupa o oprire la prima cherhana din gura Dranovului am plecat inapoi spre Jurilovca.
Mult timp am trait cu toti cu convingerea ca intrasem in canalul Dunavat, dupa ceva vreme comparand pozele facute atunci am constatat ca am fost de fapt in Dranov.
Acum stim, la intrarea in Dranov digul este cotit fata de intrarea in canal spre sud iar la intrarea in Dunavat este drept pe intrarea in canal.
Un moment important intre activitatile taberei a fost prima lansare la apa a velierului proaspat construit AlexandraM, o barca lunga de 7 metri construita pentru navigata cu vele, proprietatea lui Nicu Marin din Bucuresti adica Nicu 7 metri, ambarcatiunea fiind vinovata de altfel pentru alegerea poreclei proprietarului.
Constructia carenei a fost realizata dupa planurile rusesti ale lui Natali, de catre Nicu Homemade la Slobozia.
Lansarea, desi a fost un mic insucces pentru armator, a insemnat un moment plin de suspans pentru cei implicati in actiune.
Datorita unei neconcordante intre nea’ Nicu Homemade si Vasile, un lucrator menit sa il ajute la lucruri marunte, carena a ramas slefuita si neacoperita cu rasina epoxidica.
Astfel in momentul lansarii a fost asemeni unei strecuratori incasand cateva sute de litri de apa pina sa fie observat acest fapt.
Din fericire a fost scoasa din apa la momentul potrivit si nimic grav nu s-a intamplat, in scurt timp un strat nou de rasina epoxidica si fibra de sticla acoperind carena AlexandreiM si astfel impermeabilizata a facut cateva voiaje pline de veselie si voie buna si cu siguranta va mai face si altele.
Dat fiind ca timpul de doua saptamani alocate taberei de creatie se apropia de sfarsit, am intors barcile si am pornit spre fosta fabrica de industrializat peste din Jurilovca unde se afla doua maluri amenajate putin cu tenta de rampa nautica pe unde urma sa scoatem barcile din apa.
Fabrica de procesare a pestelui, odinioara infloritoare asigurand locuri de munca pentru o multime de localnici si un trai bun acestora este acum o ruina.
Printre cladirile dominate de liniste mai sunt doar cateva epave care asteapta sa fie taiate si vandute la fier vechi.
La sfarsitul anilor ’90 in Romania industrializau peste cateva mari fabrici, la Jurilovca, Sulina, Tulcea, Braila, Galati si Bucuresti.
Aceasta industrie infloritoare a fost macinata de falimente in lant a acestor fabrici odata cu disparitia flotei de pescuit marin si a scaderii potentialului piscicol de apa dulce datorita maririi nivelului de poluare pe de-o parte, pe de alta parte a pescuitului nechibzuit si a braconajului exagerat folosind metode care pe langa decimarea fondului piscicol duc la sterlizarea masculilor si implicit impiedica reproducerea.
Acum localnicii incearca sa duca traiul mai departe exploatand orice au la indemana pentru a face turism cele cateva luni de vara in care trebuie asigurat necesarul pentru un an intreg.
Fara indoiala vedeta Taberei de Creatie este catelul Haiduc.
Povestea lui este usor emotionanta si trebuie neaparat sa o impartasim.
In drum spre tabara unul din echipaje, nici nu stim cine, a oprit intr-o parcare pentru anumite nevoi firesti.
In acest loc, amarat si pricajit se afla un pui de catel care asa ciufulit cum era a induiosat inima unuia din cei opriti.
Asa a ajuns si el sa participe la Tabara de Creatie, unde s-a dovedit deosebit de prietenos si ascultator devenind repede prietenul tuturor copiilor prezenti.
Noaptea dormea la intrarea cortului meu dand alarma imediat cand cineva misca in zona.
Doar pentru ca aveam la Bucursti un ciobanesc romanesc, nefiind sigur daca se pot imprietenii, Peter gazda noastra la acest eveniment s-a oferit sa il ia in Austria unde locuieste, tot el botezandu-l Haiduc.
Asa a ajuns cu acte in regula cetatean austriac si foarte bucurosi am fost sa ne revedem anul urmator la RAID 2012 unde a fost prezent si el desigur.
Nu putem incheia aceasta istorioara a TABEREI DE CREATIE fara a va destainui si excursia facuta, de aceasta data terestru, la ruinele cetatii Enisala aflata la doar cativa kilometri de satul Jurilovca.
Aceasta se afla pe un deal intre lacurile Babadag si Razim.
Afara de valoarea istorica si pachetul de informatii cu referire la locuitorii zonei din acele timpuri cand apele Marii Negre spalau acest mal care acum este al Razimului , locul mai ofera vizitatorului o superba priveliste de ansmblu a celor doua lacuri si a organizarii sociale ce s-a dezvoltat in jurul lor.
Am incheiat TABARA DE CREATIE care a avut loc in anul 2011 la Jurilovca retinand cu totii anintiri placute, avand un bagaj de cunostinte in plus si cu noi prieteni in gand, avand planurile facute pentru ceea ce urma sa se intample si anume infintarea Asociatiei raid Romania sub egida caruia se vor desfasura frumoase plimbari in zona lagunara Razim – Sinoe.
RAID 2012
RAID 2013
RAID 2014
Traseul Sfantu Gheorghe-Sulina presupune plimbarea cu barca pe canalele si lacurile mentionate mai sus pentru a va putea bucura de minunata priveliste pe care o ofera Delta.
La Sulina vom stationa cca 2 ore iar in functie de cum doriti sa va petreceri timpul puteti vizita urmatoarele atractii si puteti servi si o masa traditionala din peste. Tot traseul dureaza aproximativ 5 ore.
Sulina este unicul oras al Deltei cu functie de port la Marea Neagra, fiind o asezare ce dateaza din anul 950 e.n.
Oras al vestitilor traci, Sulina era vazut ca un port important si un nod martim si fluvial vital pentru comertul european.
Desi nu exista foarte multe dovezi cu privire la aparitia acestei asezari, se crede ca Sulina ar fi existat cu mult inainte sa fie mentionata in cronicile din vremea bizantina.
Sulina a capatat statutul de oras abia in secolul al XIX-lea, fapt ce a facut din fostul sat de pescari o localitate importanta la nivel european.
Plaja este probabil atractia principala a orasului si este situata la 2 km de Sulina. Se poate ajunge cu maxi taxi sau, pentru cei care prefera miscarea, pe jos in 20-30 de minute.
Farul Observator a fost dat in functiune in anul 1841, dar actualmente nu este utilizabil. Se afla situat pe malul stang al Dunarii si este legat de partea continentala printr-un dig de piatra.
Pe acest dig inca se mai pastreaza inscriptiile celor ce au participat la constructia sa. Aici s-au realizat filmari pentru filmul "Toate panzele sus".
Biserica Greceasca Sfantu Nicolae se afla situata pe una dintre strazile din apropierea canalului Sulina si dateaza din anul 1866.
Turnul de apa se afla intr-o stare buna de functionare si astazi, data exacta a constructiei nefiind cunoscuta. Interesant este ca localnicii spun ca in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, germanii au vrut sa arunce in aer turnul dar nu au reusit decat sa deterioreze partea superioara.
Cimitirul din Sulina. Unul dintre cele mai impresionante cimitire din Romania este cel de la Sulina. Unii il numesc international, altii maritim, multietnic, multiconfesional sau Cimitirul Comisiunii Europene a Dunarii.
In perimetrul lui sunt inmormantati cetateni de 21 de nationalitati, apartinand cultelor crestin, musulman si iudaic. Unele monumente funerare sunt adevarate opere de arta.
Intai Septembrie. Stau la birou privind pe fereastra spre autostrada care face legatura intre Bucuresti si Pitesti.. Lanul de porumb de langa geam imi aminteste ca este prima zi de toamna.. Toamna, exact acest cuvant imi starneste o stare, sau nu, nu este chair o astare este o senzatie. Doua click-uri la mouse, deschid traseul: o sa plecam din Dunavatul de Jos spre bratul Sulina, o sa vedem grindul Caraorman, o sa admiram frumusetile canalului Litcov, o sa bem bere rece daca om gasi pe undeva.
Pana atunci mai sunt cateva saptamani bune in care pregatim, visam, muncim dar cu gandul pe sub salciile atarnand peste canale..Ca gandul timpul zboara si iata-ne pe drum spre Tulcea cu ambarcatiunile la remorca.
Nicu si a lui AlexandraM, Cristi cu Ella si Capitanu tragand de Legenda Dunarii.. Am plecat spre balta vineri direct de la locurile de munca asa ca noaptea am intalnit-o aproape de Slobozia si ne-a fost alaturi pana in satul Dunavatul de Jos unde am oprit coloana la prietenul nostru Liviu care a fost de acord sa ne fie gazda.
Pana tarziu in noapte atmosfera a fost relaxanta fapt care a facut ca rezerva de bere cumparata pentru expeditie sa fie grav afectata..Sambata desi vremea dadea semne nu fericite am purces in echipa sa cosim iarba si balariliile care se instalasera in curtea gazdei noastre de la inceputul primaverii.
A fost o activitate relaxanta facuta cu multa placere in asteptarea celorlalti participanti.. De la Galati era asteptat prietenul nostru Mihai secondat de Vincentiu si de la Vadu, Lucian.. Dupa ce am aranjat locul de tabara am dat la apa ambarcatiunile, intai AlexandraM, Apoi Ella, apoi Legenda Dunarii..> Intre timp ajung si baietii de la Galati si lanseaza si ei.
Spre seara soseste si echipajul ambarcatiunii care va fi vedeta acestei expeditii, compus din Legendarul si Aik.. Acestia aveau inghesuit in si pe portbagajul masinii un catamaran gonflabil de aproximativ 6 metri pe platforma caruia se gasea locul unui cort de doua persoane si o prelata care era menita sa protejeze de soare si intemperii micutul adapost.
Pana seara tarziu ambarcatiunea vedeta a fost asamblata si data la apa, echipajul sau odihnindu-se peste noapte legat de pontonul mic de lemn de langa cherhanaua cea noua din Dunavatul de Jos.
Conform prognozei meteo vremea urma sa fie nefavorabila timp de trei zile si cu toata speranta noastra de gresala aceasta s-a adeverit, asa ca duminica dimineata desteptarea s-a facut pe o ploaie alerta.
Ultimul participant inscris la expeditie, Lucian, sosise de la Vadu sambata seara tarziu si cum amintita ploaie deja se instalase in voie la Dunavat, a gasit un loc pentru odihna in casa lui Liviu.
Asa se face ca uitandu-si telefonul in masina parcata langa canalul satului, a reusit sa transmita panica acasa la sotie, doamna sunand la Capitanu pentru a se interesa daca situatia este stabila si Lucian este in buna regula ajuns la tabara.
A fost pe loc informata doamna despre situatie si usor tematoare a intrebat daca avem cunostinta ca vremea se va inrautati si ca dinspre Marea Neagra se apropie un ciclon care va lovi uscatul in zona noastra, potrivit comunicarilor meteorologice receptionate la radio.
Confirmand ca stim prognoza am asigurat-o pe doamna ca totul este aranjat, timpul avand sa ne confirme ca dansa avea mare dreptate. Ciclon era fratilor, nu o biata ploaie torentiala.
Am asteptat astfel jumatate de zi sa treca ploaia care se intetea si dupa ce ne-am consultat cu privire la o posibila amanare a plecarii pana la ameliorarea conditiilor atmosferice, am urcat in barci si am plecat spre primul loc de tabara care trebuia gasit undeva pe canalul Perivolovca.
Lucian, dupa ce a cantarit starea meteo si sfaturile de acasa, a ales varianta de a se intoarce pe sosea catre Vadu cu intentia de a reveni peste trei zile dupa trecerea ciclonului cu pricina.
Am pornit usor pe canalul satului Dunavatul de Jos catre iesirea in canalul Lipoveni care urma sa ne duca in marele Canal Dunavat. La adapostul satului vantul nu ne-a creat probleme, asa ca toata atentia a fost indreptata catre nivelul scazut al Dunarii la acel moment. Astfel atenti, am iesit in canalul Lipoveni apoi din acesta la intersectia cu Canal Dunavat am carmit spre babord punand capcompas pe bratul Sfantul Gheorghe. Pe Canalul Dunavat ploaia s-a mai domolit lasandu-ne sa ne bucuram de frumusetea peisajului oferit de acesta. Malul drept al sau este cel mai adanc punct unde se poate ajunge rutier in Delta Dunarii fara a folosi bacul. Aceasta face ca majoritatea timpului din an acest mal sa adune tabere de pescari veniti din toate colturile tarii cu masinile. Canalul face legatura intre bratul Sfantul Gheporghe si lacul Razim, avand tot timpul un debit important de apa si sensul de curgere permanent dinspre brat catre lac. Din gluma in gluma la un pahar de bere am ajuns in bratul Sfantul Gheorghe si am carmit spre aval.
Aici, la intersectia cu Canalul Dunavat, Dunarea veche face o bucla care a fost scurtat pin saparea unui canal artificial, favorizandu-se astfel navigatia catre gura de varsare in mare.
In decursul timpului cursul vechi s-a colmatat, fiind necesar sa intram spre canalul Perivolovca de la aval unde adancimea este suficienta.
Pluta gonflabila condusa de maestrul Legendaru\' a starnit curiozitatea politiei de frontiera care se afla in patrulare in zona scurtaturii buclei din dreptul canalului Dunavat si iata ca inainte sa facem stanga parea ca mai avem o ambarcatiune participanta la ACARTAR 2015.
Pavilionul Asociatiei RAID Romania arborat la pupa plutei a facut ca echipajului de politie sa le para ca acestia sunt straini emigranti rataciti in paradisul Deltei Dunarii si ca sa nu se incurce in vorbe necunoscute, vazand ambarcatuinea Ella cu numar de inmatriculare la port Snagov, intuind ca echipajul vorbeste romaneste, a venit aproape de acesta sa constate minunea.
In cateva momente Cristi care se afla la comanda i-a lamurit cine conduce bizara aparitie si ce scop are calatoria, nava politiei schimband de drum catre aval spre orasul Sfantul Gheorghe.
Noi am continuat spre intarea in canalul Perivolovca. Acesta este un canal ingust la inceput dar care se lateste pe masura ce avansezi pe el. Face legatura intre cursul vechi al bratului Sfantul Gheorghe si canalul Litcov.
Din el sunt mai multe deschideri catre lacuri din delta de mijloc. Pe masura ce timpul trecea vremea se tot schimba in mai rau si ploaia se intetea. Am decis sa cautam un loc unde sa petrecem noaptea care se anunta furtunoasa si am oprit dupa intrarea in canal la cativa zeci de metri sa regrupam echipa.
Aici am mai baut cateva guri de bere ceea ce se pare ca a afectat echilibrul Capitanului , fapt concretizat prin exersarea manevrei “Om la apa”. La momentul cand si ambarcatiunea AlexandraM a ajuns la locul de regrupare, Capitanu\' a fugit pe puntea Ellei sa sara in Legenda Dunarii pentru a prinde parama oferind ajutor la acostare.
Nu se stie exact daca neatentia, lipsa echilibrului, puntea alunecoasa datorita ploii sau combinatia intre ele a produs un baldabac peste bordul barcii. Si iata-l pe Capitanu\' cu tot echipamentul de vreme rea, cu polar, cisme de cauciuc, caciula, geaca cu gluga pusa, ochelarii pe nas, aparatul de fotografiat la gat, cu cheile, cutit, fluier, agatate de asemenea la gat, cautand pestii pe sub chila.
Exercitiu nene, iese Capitanu\' la suprafata, se apuca de copastia Legendei Dunarii si constata de la interior cat de tare curgea apa in Perivolovca la acea vreme. Vili a sarit sa execute manevra de “om la apa” si a aruncat de pe Ella o parama de care Capitanu\' s-a ajutat sa ajunga la pupa acesteia unde exista scara.
Odata iesit din apa, dupa ce s-au scurs cele cateva zeci de kilograme imbibate in echipament, Capitanu\' urmand procedura standard in astfel de situatii a inlaturat intregul echipament ud si s-a instalat la comanda Legendei Dunarii in pielea goala in plina furtuna, cautand un loc pentru a stabili tabara unde sa petrecem prima noapte.
Din pricina vremii aceasta seara a fost scurta si lipsita de evenimente, memorabil fiind focul aprins in ploaia torentiala de amicul nostru Catalin pe care noi apropiatii il strigam Tataia.
Dupa ce au fost sacrificati cei cativa litrii de benzina in numele focului, ne-am retras catre somn cu speranta ca urmatoarea zi ne va arata vreme buna. Aceasta a inceput promitator, nu mai ploua afara, totul ud in jur, cateva picturi fine mentineau atmosfera bacoviana. Am scos cateva conserve si am procedat la intocmirea unui mic dejun rapid pentru grup, Legendaru\' a scos aragazul si a construit la fel de rapid o omleta. Pentru a ne testa rezistenta la stres, probabil, ploaia si-a repornit actiunea imediat ce am sfarsit de mancat, asa ca am decis strangerea cu rapiditate a taberei si start spre urmatoarea locatie de campare.
Urma sa parcurgem canalul Perivolovca in totalitate si dupa ce acesta se intersecteaza cu canalul Litcov sa gasim locul pentru seara a doua pe apa. La scurt timp dupa ce am plecat, furtuna dezlantuita ne-a aratat tot ce putea.
Guvernarea Legendei Dunarii a devenit dificila deoarece vantul puternic ce batea de la prova impiedica privirea inainte iar din lateral rasucea gluga pelerinei de ploaie peste fata.
In acest moment, privind la babord, am constatat uimit ca ploua paralel cu apa canalului, vantul purtand picaturile de ploaie in zbor pe langa lotca.
Asa am cunoscut apogeul acestui front atmosferic venit de pe Marea Neagra.
Ocolind cu dificultate trunchiurile de salcie submerse am parcurs canalul fara insa a-i putea intelege adevarata sa frumusete.
Ajunsi la intersectia cu canalul Litcov, ploaia ne-a acordat putin timp sa aruncam de cateva ori linguritele in speranta ca putem face mina sa miroasa a peste. Nu s-a intamplat asa si iata-ne porniti pe Litcov catre canalul Caraorman. La scurta distanta am gasit un loc bun, care ne putea oferi adapost de vant si protectie la acostarea ambarcatiunilor. Am asigurat legaturile la cheu si Tataie care a fost declarat premiant la facut focul a gasit loc de vatra, ceva stuf mai adapostit de apa si a incins pe loc focul de tabara. In acest timp noi am pus intre cativa copaci o prelata de rafie constituind astfel un adapost pentru echipa.
.
Aceasta seara a fost mai fumoasa decat cea de dinainte, putandu-ne bucura si de citeva paharele cu tuica servite sub prelata in timp ce admiram fumusetea focului de tabara. La acest loc am ajuns fara pluta condusa de vestitul Legendar, ei alegand sa opreasca undeva pe canalul Perivolovca, motorul mic si suprafata mare pusa in vant de pluta reducand posibilitatea de manevra sub limita de confort a echipajului.
Urma sa ne reintalnim la intoarcere. Noi am petrecut seara sub prelata printre stropi de ploaie aruncati cu intermitenta de mama natura pina ce am facut loc programului de somn.
Urmatoarea dimineata conform prognozei meteorologice ploaia trebuia sa inceteze si vremea buna sa se instaleze impingandu-ne spre distractie si voie buna. A sosit insa si aceasta clipa, nu fara emotie. Dimineata, o ora oarecare, organismul se trezeste singur nesilit de intentii umane, zgomote sau alte zgaltaieli.
Lumina in cabina McGregorului se arata cu zgarcenie, picaturi de ploaie se auzeau ropotind.
Inca ploua tare, poate este prea dimineata, fortez corpul sa mai leneveasca in sacul de dormit.
Intre somn si nesomn am senzatia ca sunt in ploaie, un picur imi atinge obrazul, unul imi intra agresiv in ureche, o infiltratie gandesc , deh atata ploaie s-or fi strecurat si peste mine cativa stropi.
Mut locul cativa centimetrii si iara ploua.
Mai sa fie, ploua in interior, chiar asa? Deschid ochii si ma lamuresc, umezeala a atins cota maxima, echilibrul termic intre suprafete s-a stricat de asa maniera incat condensul format pe interiorul cabinei cadea ritmic sub forma de stropi in pat.
Am deschis roof-ul barcii si am privit afara. Ploaie, am simtit ca aceasta ploaie nu se va mai opri niciodata, ca soarele ne-a parasit pentru totdeauna. Usoara deznadejduire a fost tratata cu o palinca si pentru ca probabil ajungea ce se intamplase in ultimele trei zile din punct de vedere meteorologic, dupa vreo ora ploaia a incetat in totalitate lasand pe regele Eol sa isi sufle rafalele peste salciile ude.
Am coborat pe mal sub prelata lasata de cu seara si am pregatit ceva pentru micul dejun, pescarii au scos sculele si pana am mai dat pe gat o tuica, Nicu declara deschisa partida de pescuit a acestei expeditii aratandu-ne un bibanas pofticios in carligul lansetei sale.
Usor usor moralul vine si el la loc si ne apucam de scos apa din Legenda Dunarii, singura barca deschisa participanta la expeditie.
Totul plutea in lotca dar galetile se succedau peste bord asa ca in scurt timp si apa de ploaie cazuta in barca a fost trimisa la locul ei sub chila.
Pana am mai pescuit putin, pana am mancat un pateu, norii au facut intr-un fel si dupa zile de furtuna neintrerupta ne-au lasat sa vedem putin senin.
Desi vantul sufla cu destula putere in rafale, era mult mai placut sa nu fim uzi in barci.
Am pornit pe canal Litcov spre intersectia cu canalul Caraorman, canal care face legatura intre bratul Sulina usor amonte de satul Crisan si satul Caraorman.
Acest canal este foarte lat si de regula cu un curent slab si apa limpede, zona favorabila pescuitului la rapitor.
Ajutati de vant am inaintat pe canalul ce strabate in linie dreapta grindul cu acelasi nume.
Peisajul aratat este destul de anost, vegetatia este putina si saracaioasa ingradita in dezvoltare de continutul solului.
Grindul Caraorman este o vasta intindere de nisip bogat in cuart.
In capatul dinspre Caraorman se afla micul port ramas de la un santier vechi, loc in care acostam si noi.
In vremurile regimului trecut, anii 1979 – 1989 au fost investite aproximativ zece milioane de dolari in dezvoltarea unei exploatari a nisipului ce alcatuieste grindul, exploatare care nu a apucat sa fie functionla si odata cu schimbarea guvernarii Romaniei a fost abandonata si parasita.
Am debarcat pe malul stang al bazinului portuar si am pornit sa facem o vizita vechiului sat Caraorman.
Dupa furtuna ce tocmai a trecut, satul este aproape inundat, strazile sunt comparabile cu mici rauri, subtiri alei ramanand uscate pe langa gardurile saracacioase.
Din loc in loc epavele masinilor de teren care au sevit localnicilor stau abandonate pe chituci de lemn.
Intr-o margine a bazinului se inalta curat un indicator care semnalizeza activitatile de modernizare timide ale autoritatilor, parte din actiunea europeana Proiectul Operational pentru Pescuit.
In marea de nisip fin se incearca amenajarea de alei cu pavele si montarea unor borduri prefabricate.
Admirand aceste incercari de a indrepta aceasta zona catre turism ajungem la carciuma satului, pustie la acea vreme, probabil si gratie conditiilor atmosferice.
Dar cum pe noi nu ne sperie un pic de vant hotarim sa bem o bere in semn de respect al zonei si la aceasta bodega.
Ne-am descurcat cu greu pentru ca sase persoane fiind eram prea multi pentru un singur fel de bere din magazin, asa ca am cerut fiecare ce am putut pe masura ce un sortiment se termina ai am iesit afara sa contemplam peisajul dezolant.
Imaginea magazinului din sat a trezit la interiorul sufletului senzatia ca ne-am intors in timp vreo suta de ani cel putin.
Este momentul sa pornim in cautarea unui loc potrivit stabilirii taberei peste noapte.
Ne retragem catre barci, dam mola si pornim luptand cu vantul de data acasta, in sens invers pe canal.
La scurt timp ochim un loc numai bun sa acostam, cu ceva material pentru foc la ceaun si debarcam.
In urma zilelor ploioase gasim momentul sa incingem ceaunul pentru o mancare calda gatita.
Acestea fiind zise am montat trepiedul, am aprins focul si ne-am apucat sa pregatim tocanita cea vestita.
In timp ce mancarea se face la foc mic partida de pescuit incinsa pe malul canalului Caraorman aduce bucurie in sfarsit in sufletele pescarilor din grup.
Desi capturile sunt in mare masura bibani, acestia au dimensiuni impresionante, exemplare frumoase cum nu am mai vazut de ceva vreme.
Cu burtile aranjate sfarsim aceasta seara in cel mai frumos mod, langa un foc de tabara.
Dimineata de miercuri ne-a aratat prima zi cu soare si cer senin dupa o noapte rece in care temperatura a ajuns undeva in jur de cinci grade celsius.
Bucurie mare, pescarii au trecut la posturi incercand sa captureze materialul pentru un bors de peste sau o prajala, gospodarii au pus hainele ude la uscat printre copaci si bucatarul s-a apucat sa execute o omleta gigantica la ceaunul din dotare.
Bibanii si cateva rosioare s-au aratat interesati sa ofere placere artistilor in ale manuirii unditelor.
Dupa ce am terminat respectabila omleta si am pus in ordine bucataria a sosit momentul sa mergem sa vedem cum arata si pe soare locurile incercate pe ploaie, vant si furtuna.
Zis si executat.
remea buna stateau la soare pe cate o creanga de salcie sau la marginea canalului contribuind fara sa stie la fantasticul peisaj oferit de Delta Dunarii.
Din val in val, ajungem la intersectia canalului Litcov cu frumosul canal Perivolovca pe care mama natura nu ne lasase sa il vedem in adevarata lui splendoare cu cateva zile inainte.
Astazi canalul este pregatit sa ni se dezvaluie.
Marginit pe alocuri de padure de o parte si de stuf pe celalta parte, la capete ingust si in lungime mai lat, acest canal ofera calatorului o frumusete aparte.
Locuri de tabara sunt putine si mici, dar din mersul barcii poate fi admirat deplin.
Din loc in loc se gasesc tabere de localnici pescari ce isi castiga existenta din aceasta indeletnicire, aratandu-se prieteni cu noi.
Am oprit ambarcatiunile spre jumatatea canalului intre o multime de nuferi care desi nu mai erau infloriti aratau un peisaj de vis, completand peisajul unic padure-apa-nuferi-stuf si ne-am bucurat de cateva clipe de relaxare aruncand de cateva ori si linguritele la rapitor fara insa a prinde ceva.
Am pornit mai departe pe Perivolovca in cautarea unui loc pentru tabara deoarece admirand toate acete frumuseti timpul a trecut si ziua se arata a fi pe sfarsite.
Un singur lucru am remarcat cu totii ca fiind negativ intristand si ochiul privitorului si daunand usor bogatiei naturii, sumedenia de plase intinse de pescarii locului pe tot cursul canalului.
Practic, ne-am gandit cata sansa trebuie sa aiba un peste sa scape de hatisul acesta de plase ca sa ajunga la maturitate si sa se reproduca.
O alta frumusete a canalului Perivolovca este faptul ca din el se deschid multe canale scurte care fac legatura cu lacuri mai mari sau mai mici unde se poate pescui, cu precadere la rapitor.
La o astfel de intersectie ambarcatiunea Ella si Legenda Dunarii au fost acostate de echipajele lor. Pauza pentru bere si contemplarea apusului de soare.
Restul echipajelor au intrat pe canalul de legatura cu lacul Isac sa caute locul potrivit pentru inoptare. Berea a fost o adevaratea placere si timpul parca se oprise in loc, insa trebuia sa pleacam sa pregatim ceva de mancare la locul ales. Stiam noi ca amicii ramasi in urma se afla pe aproape insa ce s-a intamplat in momentele imediat urmatoare a fost de poveste: cu intentia de amerge la locul de tabara am dat mola ambelor barci si am pornit spre lac acoperiti de un apus cum numai intre canalele Deltei se poate cand vedem venind o barca in viteza si auzim inconfundabila voce a prietenului nostru Lgendaru care striga cata putere avea Iasooo Palicariiiiiii !!!!! Parca nu ne venea sa credem, ce sa caute el in barca aceea pescareasca in plina viteza. Ne spune chiar el imediat ce a venit aproape ce s-a intamplat, elucidand acest mister al intalnirii. In cele doua zile cit a stat pe loc s-a imprietenit cu pescarii din zona care l-au tractat la locul de tabara ales, i-au dat si ceva peste si acum l-au informat ca suntem opriti putin mai jos ajutandu-l totodata sa ajunga la noi.
Ne spune ca a campat undeva putin mai la deal intr-un loc frumos si ne invita sa mergem cu totii acolo ceea ce si facem.
Am fost bucurosi sa ne reunim asa ca am pus in paharele putina palinca sa ne revenim si am inceput sa pregatim pestele prins pe Caraorman pentru masa de seara.
Locul ales de Legendar pentru tabara este unic pentru frumusetea oferita.
In mijlocul intinderii de stuf care marginea canalul spre rasarit se afla crescuta o salcie de o virsta venerabila.
Varsta ne-a indicat-o aliura coroanei acestui arbore sub ale carui crengi foarte groase aplecate pana la pamant a incaput intreaga tabara cu bucatarie cu tot si focul de seara, trunchiul sau neputand fi cuprins de un singur om intre brate. Am fost uimiti de aceasta si in mod sigur ne va ramane la suflet mult timp. Soarele a apus lasand in urma noaptea linistita si un grup de hoinari langa un foc de tabara. Harmusca adusa tocmai din indepartata Anglie de Marele Legendar a intretinut atmosfera de joc si voie buna pana tarziu in noapte, cantece vechi fiind scoase din amintirile noastre si puse in slujba distractiei comune.
Somnul a tras in barci la odihna unul cate unul cheflii de apa dulce.
Dimineata zilei de Joi ne-a dezvaluit imaginea de vis creata de razele de soare ce patrundeau printre crengile salciei care ne servea de acoperis luminand locul unde focul si-a impletit limbile in ton cu bucuriile din inimile noastre.
In acest cadru am fiert o cafea, pescarii au mai incercat putin balta si usurel ne-am strans lucrurile si am pornit catre bratul Sfantul Gheorghe, bineinteles dupa ce am servit deja traditionala omleta preparta de data aceasta la tigaie.
Am parasit acest loc minunat cu amintiri placute pornind cu speranta gasirii si altor locuri frumoase.
Am parcurs usor restul canalului Perivolovca si am iesit in batul vechi al Dunarii urmand cursul acesteia.
La putin dupa iesirea din canal am gasit locul bun pentru executarea unui foc de tabara, fapt indicat de salciile prezente, conditii optime pentru acostare malul fiind inalt si solid promitator si pentru pescarii grupului.
Odata barcile acostate am pregatit vatra, am adunat lemne pentru intretinerea focului de seara care se intrezarea si am inceput faptuirea tocanitei care trebuia sa potoleasca foamea instalta si sa economiseasca pestele prins pentru borsul programat urmatoarea zi.
Doua trunchiuri de salcie groase gaurite la interior de putreziciune taiate mecanizat de cineva inainte de debarcarea noastra si nefolosite ne-au ajutat sa facem un foc de mare exceptie dupa modelul.
Frumusetea acestui loc a fost tare umbrita de cantitatea enorma de gunoi lasata de cei care pe durata verii au stabilit acest punct ca tabere pentru pescuit.
Acesta este dezavantajul zonelor apropiate de satele care ofera accesul in Delta Dunarii. Am ars parte din aceste deseuri abandonate in mijlocul naturii nefiind siguri daca am procedat bine cu mama natura dar macar contribuind la imbunatatirea aspectului optic al zonei.
Noaptea ne-a gasit din nou dupa bunul obicei in jurul focului cantand si veselind. A doua zi de comun acord, locul fiind frumos, pescarii dorind sa mai incerce norocul si cu gandul la borsul ce urma sa fie meticulos facut de Legendarul dupa metoda traditionala, am hotarat sa facem o zi de pauza si sa ramanem la mal.
Asa am facut si probabil ca asta ne-a adus si primul control de la ARBDD primit de cand mergem noi in Delta.
Sau poate faptul ca zvonurile despre inmultirea agentilor si controalelor nu sunt doar zvonuri, cert este ca pe la jumatatea zilei ne-am trezit cu o legitimatie sub nas de care se tinea un domn ce ne intreba despre taxe de acces persoane, barci, permis de pescuit sportiv, corturi si altele. Cum noi aveam taxele platite domnul inspector ne-a dovedit spirit civic si poate si inteles ca suntem prieteni ai naturii si nu dorim sa ii facem rau asa ca a renuntat sa ne ceara socoteala pentru foc sau sa caute la juvelnic pesti sub dimensiunea legal admisa. Putem astfel considera ca acest control a fost de bun simt si nu a afectat buna desfasurare a expeditiei. Am ramas linistiti sa fierbem borsul si pentru ca puterea divina are grija de sufletele noastre un crapustean cam pe la un kilogram si jumatate s-a agatat in lanseta lui Nicu exact cind Legendarul bucatar punea pestele in bors ca sa desavarseasca treaba.
Am mancat cu totii minunatia gatita pentru ca mai apoi foamea fiind potolita viata sa arate mult mai roza la malul vechiului curs al bratului Sfantul Gheorghe.
Pina seara ne-am tinut de pescuit am mai baut cate o bere, am pus ordine in tabara si am aranjat, normal, focul de tabara care intretine atmosfera dupa lasarea intunericului.
Expeditia fiind aproape de final unora dintre participanti le suradea acum deja ideia unui mic la gratar sau gustul bun al unei cefe de purcel. Sambata dimineata am servit rapid ceva la mic dejun, am fiert o cafea aromata in timp ce Legendarul a facut o incercare de a convinge si al doilea cilindru al motorului Jonson sa traga la pluta sa.
Bujia defecta nu s-a lasat insa determinata si a decis fara acordul nostru sa se rupa lasand astfel cilindrul cu pricina fara sansa de a functiona.
Am strans tabara, Legendarul a induplecat cu ceva efort unicul cilindru ramas in viata sa porneasca si iata-ne plecati in ultima etapa spre canalul Dunavat apoi satul Dunavatul de Jos cu directie clara spre o carciuma cu mult poftitii mici.
Am curs lent pe curent savurand maxim ultimele momente petrecute pe apa in anul 2015 si am ajuns la intersectia canalului Dunavat cu Lipoveni. Aici am oprit sa mai bem o bere cu totii si apoi am plecat spre sat. Toamna fiind tarzie, sezonul turistic terminat fiind si el de ceva vreme, am gasit pensiunile cu care eram noi obijnuiti inchise, doar norocul indreptandu-ne catre una ramasa inca deschisa.
A fost o seara minunata, masa bogata fiind udata cu vin bun la carafa adus de ospatarul care incercase mai devreme sa ne serveasca icre de crap proaspete recoltate din pestii prinsi de pescarii din zona.
Desi l-am intrebat daca este sigur de ce spune, Capitanu\' fiind foarte curios sa vada crapoaicele pescuite de pescarii locului pline cu icre in prag de iarna, domnul s-a dus la bucataria localului sa aduca aceasta comanda.
Se vede treaba ca cineva a sesizat faptul ca noi stim ca acest peste depune icrele in sezonul de primavara si astfel ospatarul a revenit spunandu-ne usor incurcat ca icrele cu pricina tocmai s-au terminat.
Putin dupa miezul noptii am lasat personalul carciumii sa mearga la odihna, noi retragandu-ne la Liviu in ograda pentru a imparti o ultima bere, urmatoarea zi urmand sa conducem spre casa.
Duminica am scos barcile din apa cu destul efort creat de nivelul foarte mic al Dunarii. Ajutorul venit din partea prietenului Liviu care conduce un Land Rover Defender a fost cel care ne-a scutit de complicatii ce puteau sa insemne un drum cu barcile mari pana la Portul Turistic Murighiol unde se afla o rampa mai bine amenajata. Nu a fost nevoie, asa ca barcile fiind pe peridocuri am procedat la asigurarea lor pentru drumul spre casa. Martora ne-a fost o lipitoare mare, frumos colorata care nedorind tumultul orasului, s-a desprins de pe AlexandraM si tarandu-se pe asfaltul rampii cauta cu disperare balta cea care-i asigura posibilitatea de a trai. A urmat drumul spre casa parcurs fara probleme, in urma ramanand inca o expeditie frumoasa cu oameni minunati si care ne-a aratat alte locuri frumoase ale acestui colt de tara totdeauna altfel care este Delta Dunarii. Cu amintiri frumoase si cu gandurile la urmatoarele expeditii ce vor urma am parcat barcile la Santierul nostru Naval Militari unde vom executa operatiile specifice de intretinere pana la sezonul 2016
Vă mulțumim că ne-ați vizitat. Dacă doriți să ne contactați: